Daltonismul, discromatopsia și discromatopsia totală

Care sunt tipurile de acromatopsie și daltonism? Și cum le puteți recunoaște?

Viața e plină de culori - însă nu toți oamenii percep la fel culorile: discromatopsia și daltonismul sunt deficiențe de vedere foarte răspândite. De multe ori trec neobservate de către cei afectați. Există însă teste pentru depistarea discromatopsiei și a daltonismului, cu ajutorul cărora acestea pot fi diagnosticate rapid. Care sunt tipurile acromatopsie și daltonism? Și cum le putem diagnostica?

Acromatopsie, discromatopsie și daltonism

Nu toate tipurile de acromatopsie sunt la fel. Pe baza cauzelor și a simptomelor, se face distincție între acromatopsie, discromatopsie totală și parțială. O persoană se poate naște cu deficiențe de percepție a culorilor sau acestea pot apărea mai târziu. Unele deficiențe de percepție a culorilor apar ca rezultat al unor boli de ochi, cum ar fi degenerescența maculară. Administrarea unor medicamente pe o perioadă lungă de timp sau boli care afectează nervul optic pot cauza de asemenea deficiențe de percepție a culorilor. Dintre acestea se poate aminti atrofia optică, adică atrofierea celulelor fotoreceptoare în nervul optic. Aceasta poate avea diferite cauze, de ex. inflamația nervului optic, presiunea crescută din creier sau intoxicarea cu alcool. Opacifierea cristanului o dată cu înaintarea în vârstă și modificările din creier pot limita de asemenea abilitatea de a percepe culorile.

Persoanele care suferă de acromatopsie ereditară observă adesea acest lucru după mai mulți ani. Pot observa aceasta de exemplu în urma unei conversații cu o persoană care percepe culorile în mod normal ("mi se pare că este mai mult albastru...") sau dacă efectuează o sarcină care necesită categorizarea precisă a culorilor, realizând astfel că nu percep lumea la fel cum o fac celelalte persoane. Multe profesii necesită o percepție perfectă a culorilor. În acestea nu pot lucra persoane cu acromatopsie sau daltonism. Printre ele se numără polițiștii, zugravii, vopsitorii, designerii, dentiștii, electricienii și asistenții din laboratoarele chimice. Percepția corectă a culorilor este de asemenea indispensabilă în exercitarea unor profesii artistice, de design și în industria modei. Din acest motiv, în numeroase domenii profesionale se necesită efectuarea unor teste de daltonism, de ex. în industria transporturilor. Viitorii piloți trebuie să treacă de asemenea testul de daltonism, ca și acele persoane care vor să dea un examen pentru permisul de navigație.

Cauzele acromatopsiei și daltonismului

Retina ochiului uman este formată din două tipuri de celule, celule în baston și cu con. Celulele în baston sunt responsabile pentru percepția contrastelor de lumină-umbră, iar cele cu con pentru percepția culorii. Persoanele cu vedere normală au trei tipuri diferite de celule cu con, fiecare dintre ele fiind responsabilă pentru o anumită gamă de culori: conurile L pentru culoarea roșie, conurile S pentru culoarea albastră, iar conurile M pentru culoarea verde. L, S și M se referă la domeniul spectrului de culori percepute: L reprezintă lungimile de undă lungă, S lungimile de undă scurtă și M lungimile de undă medie. Lungimea de undă a luminii care pătrunde în ochi stimulează pigmenții de culoare din conuri, declanșând astfel diferite senzații de culoare în creier. În cazul în care un tip de con nu funcționează corect sau nu funcționează deloc, limitează abilitatea de percepție a culorilor, cauzând daltonism sau acromatopsie. Conurile sunt active doar la un anumit nivel de luminozitate. Pe întuneric funcționează doar celulele în baston. De aceea pe întuneric nu percepem culorile.

Cauzele acromatopsiei și daltonismului

Acromatopsia, de ex. daltonismul

Persoanele cu acromatopsie percep doar anumite culori, deoarece o parte din celulele receptoare din retină - conurile - nu funcționează corect. Există diferite tipuri de acromatopsii. Cea mai frecventă acromatopsie este daltonismul, care se numește (incorect) și orbire de culoare sau orbire de culoare roșu-verde. Aceasta afectează 9 % dintre bărbați, dar numai 1 % dintre femei. Există două tipuri de deficiențe de percepție a culorilor roșu și verde: alterarea perceperii pentru verde (deuteranomalie) și alterarea perceperii pentru roșu (protoanomalie). Persoanele care suferă de deuteranomalie întâmpină dificultăți în a percepe culoarea verde, deoarece celulele senzoriale necesare - conurile de culoare verde - nu funcționează corect. Nuanțele de verde le apar mai pale sau mai puțin vibrante, în comparație cu persoanele cu vedere cromatică normală, și de multe ori nici nu observă acest lucru, până când nu se află într-o situație în care nu reușesc să distingă diferitele nuanțe de verde. În funcție de gravitatea daltonismului, celor afectați le este dificil să facă distincția între roșu și verde și adesea între albastru și violet precum roz și gri - mai ales în condiții de lumină slabă. Simptomele protoanomaliei sunt similare: deoarece conurile responsabile pentru percepția culorii roșii nu funcționează corect, acești oameni au adesea dificultăți în perceperea corectă a culorii roșii și în distingerea acesteia de verde. Nu există tratamente pentru niciuna dintre tipurile de daltonism.

Percepția redusă de culoare

Dacă cineva suferă de tricomazie atipică, o deficiență de percepție a culorilor, dispune de toate celulele în con. Însă sensibilitatea acestora este foarte redusă, de aceea persoana afectată percepe culorile mai puțin intens și adesea le confundă. De exemplu: percepția redusă de roșu înseamnă că persoanele afectate de tricomazie atipică observă lumina roșie a semaforului mult mai târziu decât ceilalți șoferi.

Acromatopsia parțială, de ex. orbirea de roșu-verde

Dacă o persoană suferă de acromatopsie parțială, o parte a celulelor oculare senzoriale responsabile pentru percepția culorilor lipsesc sau nu funcționează. Discromatopsia apare la acele persoane care dispun de doar două tipuri de celule cu con funcționale, monocromatopsia la cele care dispun doar de un singur tip. Cei afectați pot percepe doar unele culori și nu întregul spectru. La persoanele cu deficiențe de percepție a culorii verzi (deuteranopia), de exemplu, lipsesc conurile funcționale pentru culoarea verde; persoanelor cu tritanopie, o deficiență de culoare albastră, le lipsesc conurile pentru culoarea albastră. Persoanele cu protanopie nu dispun de celule cu con pentru percepția culorii roșii. Rezultatul: ele percep doar o regiune limitată a spectrului. Cei afectați nu pot distinge deloc culorile roșu și verde. Ei nu percep semnalele de trafic sau luminile de frână roșii ale vehiculelor - sau le observă doar când e deja prea târziu. Nu există nici un tratament pentru acromatopsia parțială.

Acromatopsia totală

Acromatopsia totală se referă de obicei la acromatopsia ereditară, caz în care persoana percepe doar nuanțe de gri în loc de culori. Proporția celor care suferă de acromatopsie este egală la femei și bărbați. Persoanele afectate dispun de o acuitate vizuală redusă și sunt extrem de sensibile la lumină (fotofobie). Nici unul dintre cele trei tipuri de celule cu con responsabile pentru percepția culorilor nu funcționează la cei ce suferă de acromatopsie totală. Ei văd doar cu ajutorul celulelor în baston, celulele senzoriale responsabile pentru vederea pe întuneric. Din acest motiv, persoanele cu acromatopsie totală percep aprox. 500 de nuanțe diferite de gri. Acromatopsia totală este de obicei ereditară, dar poate rezulta, de asemenea, în urma unei acromatopsii cerebrale, ca urmare a unui accident vascular cerebral, o leziune traumatică cerebrală sau alte forme de leziuni ale creierului.

Ce pot face cei afectați?

În prezent, nu exista nici un fel de tratament al acromatopsiei sau discromatopsiei. Cu toate acestea, există ochelari speciali care fac posibilă perceperea mai bună a contrastelor de culoare, oferind o vedere mult mai confortabilă în anumite circumstanțe. Ochelarii cu lentile roșii pot veni în ajutorul persoanelor care suferă de daltonism și sensibilitate mărită la lumină, prin reducerea mai eficientă a reflexiilor decât lentilele normale sau ochelarii de soare. În cazul în care acromatopsia este cauzată de medicamente, ar trebui să încetați imediat să le luați.

Diagnosticarea acromatopsiei și a discromatopsiei

Există teste pentru diagnosticarea discromatopsiilor.

Testul Ishihara (planșe pseudoizocromatice)

Planșele Ishihara se folosesc pentru stabilirea deficienței de percepție a culorilor verde-roșu și albastru-galben (tritanopie). Fiecare planșă rotundă conține pete colorate, care formează un anumit număr, în funcție de capacitatea persoanei de a vedea culori. De exemplu: aceeași planșă este văzută ca 74 de către cei cu vedere normală, în timp ce persoanele cu discromatopsie văd 21, astfel diagnosticarea persoanelor cu deficințe de percepție a anumitor culori devine foarte sigură.

Anomaloscopul lui Nagel

Anomaloscopul este folosit pentru diagnosticarea daltonismului și a discromatopsiei. Pacientul este rugat să combine lumina roșie și verde pentru a obține o anumită nuanță de galben (galben de sodiu). Astfel devine posibilă diagnosticarea precisă a unei anumite discromatopsii. De exemplu: persoanele cu deficiențe de percepție a culorii verzi adaugă prea mult verde.

Testul lui Farnsworth

Testul lui Farnsworth face posibilă diagnosticarea deficienței de percepție a culorilor verde-roșu și galben-albastru. Acesta constă în sortarea unor eşantioane colorate în tonalităţi apropiate. În funcție de tipul anomaliei, persoanele testate tind să creeze un model tipic, putându-se trage astfel anumite concluzii cu privire la un anumit tip de deficiență de culoare.

Sunteți daltonist? Faceți testul!

Multe persoane au deficiențe de percepție a culorilor, fără să știe de acest lucru - puteți fi una dintre ele? Faceți testul: ce se vede pe următoarele 12 planșe colorate? De obicei se vede un număr, dar nu întotdeauna - persoanele cu o deficiență de vedere cromatică văd un număr diferit de cel perceput de persoanele cu percepție cromatică normală sau nu văd nici un număr. Rezultatul corect - adică ceea ce ar trebui să vadă o persoană cu o percepție sănătoasă de culori - se afișează la mișcarea mouse-ului peste planșă. În cazul în care acest număr nu corespunde cu cel văzut de dumneavoastră în cercul colorat, este posibil să aveți o deficiență de percepție a culorilor. Specialistul în îngrijirea ochilor poate folosi un test special pentru a verifica dacă aveți o problemă și pentru a stabili un diagnostic exact.

Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului
Test ZEISS pentru depistarea daltonismului

© YAY Media AS / Alamy Stockphoto

Găsiți un optician ZEISS în apropierea dumneavoastră

Articole similare

Cum se produc lentilele pentru ochelari? De la lentilele ZEISS din plastic la cele din sticlă - tot ceea ce ați dorit să aflați despre producția lentilelor de ochelari

Să înțelegem vederea 28.03.2018

Tags:

Recunoașterea problemelor de vedere Miopia, hipermetropia, astigmatismul, etc.: Ce fel de probleme de vedere implică cum le putem corecta?
Istoria ochelarilor De la origini, ”pietrele pentru citit” până la modernele accesorii de stil de viață și modă
O vedere mai bună pentru persoanele în vârstă De regulă, toate persoanele peste 40 de ani au nevoie de o pereche de ochelari. Lentilele progresive cu adiție pot reda acuitatea vizuală normală.

Produse asemanatoare