Complexitățile ochiului uman - de la pata oarbă și maculă (pata galbenă) la vederea focalizată și periferică

Modul în care creierul nostru compensează pentru complicatele defecte de design ale ochiului uman.

De-a lungul ultimelor 500 de milioane de ani, evoluția a creat o varietate incredibilă de ochi diferiți pornind de un simplu punct sensibil la lumină. Acest lucru s-a dovedit a fi un pas evolutiv major, deoarece creaturile înzestrate cu vedere se bucură de avantaje clare față de speciile oarbe. Cercetătorii rămân împărțiți dacă această varietate provine dintr-un singur proto-ochi sau dacă ochiul a evoluat independent în mai multe rânduri. Nevoile diferitelor organisme au dat naștere la diferite tipuri de ochi, de la ochi plați, ochi simpli, ochi „gaură de ac” (pinhole), și ochi compuși sau complecși până la ochii prevăzuți cu cristalin observați la vertebrate, inclusiv la oameni. Acest ultim tip de ochi se clasează ca fiind unul dintre cele mai sofisticate organe vizuale pe care evoluția le-a creat până acum. Dezvoltarea ochiului cu cristalin a permis percepția mediului care era simultan luminoasă și clară. Cu toate acestea, până și ochiul uman își are slăbiciunile evolutive...

Lucrând în parteneriat cu ochii noștri, creierul nostru joacă un rol cheie în complexa lume a vederii umane. Neobservat și aparent cu un efort minim, acesta compensează pentru slăbiciunile ochilor noștri. Iată un exemplu de muncă în echipă la superlativ!
Odată cu evoluția ochiului cu cristalin - și prin urmare a ochiului uman - ceva straniu s-a întâmplat. Spre deosebire de sepii, de exemplu, care au ochi prevăzuți cu cristalin, foarte sofisticați, sub formă de bule și care au luat naștere prin invaginația pielii exterioare, ochiul uman s-a format - aparent la întâmplare - destul de diferit drept o prelungire a creierului. La prima vedere, aceasta ar putea părea o diferenţă minoră și oferă chiar și avantaje dat fiind faptul că permite ochiului cu aceeași dimensiune să conțină mai multe celule fotoreceptoare. Cu toate acestea, destul de ciudat, celulele noastre fotoreceptoare sunt poziționate în direcția greșită în jurul retinei și sunt îndreptate în interiorul corpului nostru, în timp ce celulele noastre nervoase sunt îndreptate înspre sursa de lumină. Acest lucru înseamnă, în esență, că avem „ochi inversați” care solicită creierului nostru să așeze lucrurile în perspectiva corectă. Aceasta mai înseamnă și că oamenii și toate vertebratele au ceea ce se numește o pată oarbă.

Pata oarbă (Fovea centralis)

Pata oarbă, sau scotomul, este acel punct al ochilor noștri unde nervul optic trece prin retină până la creier. Conducta celulelor nervoase care alcătuiesc nervul optic produce un tip de „gaură” în retină, o parte a câmpului vizual care nu este percepută din cauza absenței celulelor fotoreceptoare ce detectează lumina. Acest design aparent slab al retinei, care produce pata oarbă în câmpul nostru vizual, este denumit de către experți ochiul inversat. Pata oarbă se află la aproximativ 15 grade pe partea nazală a foveolei. Oamenii sănătoși nu observă, în general, această absență a informațiilor vizuale deoarece creierul nostru interpolează pata oarbă pe baza detaliilor înconjurătoare, a informațiilor de la celălalt ochi și pe baza calculării diferitelor imagini rezultate din mișcările ochilor.

Pata oarbă a fost documentată pentru prima oară de către Edme Mariotte, un fizician francez, în anul 1660.

Pata oarbă (Fovea centralis)



1. Pata oarbă                   2. Pata galbenă
3. Nerv optic                    4. Conjunctiva
5. Corneea                       6. Orbita ochiului
7. Pupilă                          8. Iris
9. Cristalin                       10. Mușchi ciliar
11. Umoare vitroasă         12. Scleră
13. Coroidă                      14. Retină

 

Demonstrare a petei oarbe

Demonstrare a petei oarbe

Iată cum:
Închideți ochiul stâng și fixați-vă ochiul drept asupra punctului din stânga. Așezați-vă ochiul la o distanță de ecran care este aproximativ de două ori distanța dintre punct și centrul grilei de pe ecran. Acum mișcați-vă încet capul în spate, depărtându-vă de ecran. La un anumit punct veți observa că centrul gol al grilei a fost „umplut”. Aceasta este pata oarbă - punctul în care informațiile vizuale lipsă sunt furnizate de către creier.

Prietena cea mai bună a petei oarbe: pata galbenă

Pe lângă pata oarbă, orice om uman mai are și o zonă a retinei care asigură o vedere focalizată de înaltă calitate, cunoscută sub denumirea de pata galbenă sau macula lutea. Centrul petei galbene conține cea mai mare concentrație de celule con, una din cele două tipuri de celule fotoreceptoare din ochi. Această mică adâncitură centrală – fovea centralis – se află drept în mijlocul petei galbene și este responsabilă pentru vederea centrală, clară.

Toate pisicile sunt gri pe întuneric

Animalele care au nevoie de o vedere bună noaptea au, în general, ochii mari - gândiți-vă la bufnițe, animale exotice precum tarsierii și chiar pisicile. De fapt, pisicile au o retină specială care conține un strat reflectorizant care permite pătrunderea unei cantități mai mari de lumină pe retină. Ochii vânătorilor nocturni sunt construiți diferit față de ochiul uman. Comparativ cu oamenii diurni, animalele nocturne au mult mai multe bastonașe (responsabile pentru detectarea luminozității) decât conuri (responsabile pentru percepția culorilor).

Prin urmare, conurile noastre joacă un rol cheie în percepția culorilor. Avem trei tipuri de conuri care au sensibilitate maximă la lumina roșie, albastră sau verde, corespunzătoare lungimilor de undă specifice ale luminii diurne. Noaptea, pierdem lumina acestor trei lungimi de undă de culoare. Ca urmare, nu mai avem acces la informațiile legate de culoare și doar bastonașele noastre mai sunt active - iată de ce totul pare gri.

Iată de ce privirea noastră nu este niciodată ațintită asupra lucrurilor

Am putea spune că fiecare creatură are ochii pe care îi merită. Pentru animalele care ar putea fi următoarea masă pe meniul unui prădător, un câmp vizual complet excelent este important. Iată de ce iepurii, căprioarele și alte potențiale animale vânate au ochii în partea laterală a capului. Însă, acest lucru face să le fie mai dificil să estimeze adâncimea și distanța.

Datorită ochilor noștri orientați în față, noi, oamenii, putem aprecia extrem de bine adâncimea și distanța, deși nu ne bucurăm de un câmp vizual de 360 de grade, probabil pentru că nu mai avem nevoie de el.

Știați că, strict vorbind, atunci când ne focalizăm asupra unui obiect de fapt nu îl fixăm cu privirea? Celulele fotoreceptoare de pe retina noastră reacționează numai la schimbările în condițiile de lumină. Deci, dacă ar fi să fixăm într-adevăr cu privirea un obiect, imaginea nemișcată ar începe să se estompeze. Însă natura, ca întotdeauna, are o soluție: ochii noștri execută în permanență mici mișcări aleatorii fără ca noi măcar să ne dăm seama, pentru a se asigura că noi continuăm să focalizăm asupra obiectului, percepând totodată lucrurile din jurul nostru. Deci, chiar și atunci când suntem fixați asupra unui punct, ochii noștri execută permanent mișcări rapide și scurte, cunoscute ca sacade.

Vederea focalizată față de vederea periferică

Vederea periferică este acea parte a vederii noastre care se află în afara privirii centrale, focalizate. Scopul vederii periferice este de a ne oferi o impresie inițială sau un context înainte de a focaliza asupra unui punct, prin urmare funcționează într-un mod foarte diferit față de vederea noastră focalizată. Vederea periferică acoperă mai bine de 90% din câmpul nostru vizual, deși are acces numai la aproximativ 50% din celulele fotoreceptoare. În esență, acest lucru înseamnă că abilitatea de a distinge detaliile fine se pierde cu vederea periferică din cauza acuității sale vizuale sau a rezoluției mult mai reduse. Cu toate acestea, vederea noastră periferică este mult mai bună când vine vorba de perceperea mișcărilor, deoarece avem în continuare nevoie de abilitatea de a identifica rapid potențialele riscuri.

Vederea periferică și ochelarii

Vederea periferică și ochelarii

Oricine știe că momentul în care lucrurile încep să apară neclare este momentul în care este nevoie de ochelari pentru corectarea deficiențelor de vedere. Însă adevărata artă a producerii lentilelor este crearea unui design de lentile care nu numai că ne restabilesc vederea centrală clară, dar ne și oferă o vedere periferică relaxată și confortabilă. Iată de ce calculele efectuate în procesul de producție a lentilelor necesită atât de multe cunoștințe matematice și know-how optic. Obiectivul este ca vederea periferică a purtătorilor de ochelari atunci când poartă ochelari să nu fie diferită de vederea lor periferică cu ochi necorectați. Acest lucru este deosebit de dificil atunci când vine vorba de producerea ochelarilor progresivi sau pentru sport cu lentile curbate.

Știați că nu vederea noastră centrală, focalizată, este cea care determină cât timp ne ia să ne obișnuim cu lentilele progresive în zonele vizuale la apropiere și distanță și câmpul de tranziție, ci mai degrabă modificările în vederea noastră periferică? Aceste modificări pot avea un efect de distorsiune care, la început, poate fi derutant. Dar nu este motiv de îngrijorare - creierul nostru se adaptează rapid și la aceste modificări. În scurt timp ne obișnuim și cu acest nou stil de vedere și, în cele din urmă, percepem zona periferică drept perfect „normală”.

Totuși, sunt două lucruri important de reținut:

  1. Solicitați asistență de specialitate de la opticianul dumneavoastră pentru a afla care sunt lentilele progresive cele mai potrivite pentru dumneavoastră.
  2. Purtați-vă noile lentile progresive aproape în permanență, chiar de la bun început - mai ales atunci când sunteți în mișcare. Acest lucru va ajuta creierul dumneavoastră să se obișnuiască mult mai rapid cu noua și îmbunătățita vedere.
Profilul meu vizual Definiţi-vă acum profilul vizual şi găsiţi soluţia potrivită pentru dumneavoastră.
Găsiți un optician ZEISS în apropierea dumneavoastră

Articole similare

Clipire, plâns şi vederea de stele Ce face ochii aşa speciali

Să înțelegem vederea 16.10.2017

Tags:

De ce văd oamenii diferit? Culori mai bogate, o vedere nocturnă mai bună, contrast îmbunătățit - pentru o utilizare mai bună a întregului nostru potențial vizual.

Să înțelegem vederea 16.10.2017

Tags:

Intervenție chirurgicală în locul ochelarilor? Bucurați-vă din nou de o vedere excelentă fără ochelari - iată ce promite intervenția chirurgicală cu laser. Însă atenție: Procedura are și unele riscuri inerente

Să înțelegem vederea 16.10.2017

Tags:

Cum funcționează vederea cromatică? Și ce înseamnă aceasta pentru persoanele care poartă ochelari de soare?

Să înțelegem vederea 16.10.2017

Tags:

Produse asemanatoare