Carl Zeiss, Ernst Abbe și Otto Schott – O echipă de succes

Acești oameni și-au combinat cunoștințele de specialitate din domeniul matematicii, fizicii, chimiei și mecanicii de precizie cum nimeni altcineva n-o făcuse înainte și au așezat fundația pentru numeroase invenții deschizătoare de drumuri: Carl Zeiss, Ernst Abbe și Otto Schott – acești trei antreprenori au ajutat industria opticii să prindă aripi. Un portret realizat de VEDERE MAI BUNĂ.

Germania la mijlocul secolului al XIX-lea: după finalizarea pregătirii pentru a deveni mecanic, tânărul Carl Zeiss, în vârstă de 30 de ani (1816-1888), și-a întemeiat propria afacere în Jena. Cu un capital de pornire de 100 de taleri - un împrumut din partea fratelui său Eduard, care locuia în zonă - la data de 17 noiembrie 1846, Carl și-a început oficial activitatea în cadrul „Werkstätte für Feinmechanik und Optik”. O dată istorică. Mai întâi, Zeiss a muncit fără angajați, construind, reparând și optimizând el singur diferite instrumente. Lupele sale, fabricate din sticlă de oglindă, s-au vândut deosebit de bine, cu toate că și celelalte produse ale altor producători, precum termometre, telescoape și ochelari, s-au dovedit a fi extrem de populare printre clienții săi.

Afacerea mergea atât de bine încât, în scurt timp, Zeiss s-a extins, și-a angajat primii muncitori și s-a mutat într-un atelier mai mare. În principal, producția de microscoape simple s-au dovedit a fi extrem de profitabilă pentru companie: nu numai că asigurau un mai bun raport calitate-preţ decât competiția, ci și o calitate mai bună. Aici vedem deja determinarea lui Zeiss de a inova: spre deosebire de dispozitivele celorlalți producători, utilizatorii puteau regla setarea de focalizare direct pe coloană, mai degrabă decât pe eșantion - o metodă de funcționare mult mai comodă.

Cu toate acestea, Zeiss nu era mulțumit și, de-a lungul anilor, a continuat să-și îmbunătățească tehnologia microscoapelor. Metodele de producție ale aproximației succesive i s-au părut în mod deosebit depășite: acest proces presupunea schimbare obiectivelor și a spațierii dintre ele până când se obținea un sistem optic utilizabil. Confruntat cu un sistem ineficient al aproximațiilor succesive, Zeiss a ignorat practica standard și a dezvoltat idea de a folosi, pe viitor, calcule pentru a produce obiectivele sale pentru microscoape. Astfel, în 1866, inginerul de precizie a ales un anumit angajat pentru a-și aduce la realitate ideea sa privind procesul de producție ideal. Din acest moment înainte, el a lucrat împreună cu fizicianul Ernst Abbe (1840–1905) la acest măreț obiectiv al său: acela de a crea un microscop care să depășească proprietățile optice ale dispozitivelor tuturor competitorilor săi. Zeiss avea 50 de ani în timp ce Abbe tocmai împlinise 26. În ciuda diferenței de vârstă, cei doi împărtășeau aceeași viziune. Timp de șase ani, echipa a muncit meticulos, optimizând și construind, până când, în 1872, Zeiss a reușit în final să dezvăluie un microscop a cărui calitate o depășea pe cea a tuturor produselor concurenței. Acest avantaj competitiv i-a adus echipei recunoaşterea internațională și laudele oamenilor de știință și ale medicilor. Zeiss l-a răsplătit pe Abbe pentru acest succes cu o generoasă ofertă de participare la profit și, în cele din urmă, în 1875, l-a numit partener.

Compania s-a dezvoltat cu rapiditate, vânzând din ce în ce mai multe instrumente și angajând tot mai multe persoane. Și totuși, mai era o problemă care trebuia rezolvată: cu toate cu Zeiss și Abbe reușiseră să producă excelente obiective pentru microscop, încă nu puteau cumpăra sticlă optică specială. Visau să preia ei înșiși producția și să producă în Jena sticlă optică de cea mai bună calitate. Însă cum?

Răspunsul a venit în scurt timp. Chimistul și expertul în sticlă în vârstă de 28 de ani din Witten pe nume Otto Schott (1851–1935) a inventat o procedură pentru topirea unor cantități mici de sticlă. Acest lucru a permis testarea mai multor compoziții diferite. El a topit un tip de sticlă cu proprietăți optice complet noi: sticla cu litiu. Fără urmă de ezitare, în 1879 el i-a trimis o mostră din aceasta fizicianului de talie mondială Abbe - punând astfel bazele unei colaborări fructuoase, care s-a intensificat în scurt timp. Schott s-a stabilit în Jena, unde pentru el fusese creat un atelier de sticlă (Ulterior acesta a devenit Jenaer Glaswerk Schott & Genossen, în prezent Schott AG). Aici Schott a creat și produs pentru prima dată noi materiale de sticlă optică și a inventat o sticlă borosilicată cu rezistență termică și chimică (cunoscută în prezent sub denumirea de sticlă Jeaner). Acest lucru i-a permis să ofere un portofoliu mai larg de produse. Carl Zeiss, Ernst Abbe și Otto Schott – o echipă de succes, o legătură decisivă.